Eram deja maricel, 5 ani si un pic, dar dormeam tot in patut cu gratii, ca asa era pe atunci, tineai patutul pana nu mai incapeai in el. Eram acasa cu tataie si (cred) ca si cu mamaie, nu bag mana in foc. Ai mei cred ca erau plecati “in vizita” cum se zicea pe vremea aia. Cand a inceput zguduiala, fiind la etajul 6/9, intr-un bloc d-ala mai mult lung decat lat, cred ca prima chestie pe care am realizat-o a fost ca se misca patul cu totul. Stiu ca tataie a intrat in camera, ne-a luat pe sus, a fugit pe hol-ul apartamentului (semi-decomandat, cu un hol lung intre sufragerie si celelalte doua camere), iar cand am ajuns la usa dintre hol si sufragerie ne-am trezit ca alunecase recamierul si blocase trecerea. Ne-a dat peste spatarul de la recamier, apoi a trecut si el, noi fugind deja spre hol-ul de la intrare, ca sa iesim din casa. Fix in urma lui a picat toata biblioteca de pe peretele din dreapta, era din aia pana la tavan plina ochi cu carti, l-a ratat de putin. Pana am ajuns pe holul blocului se mai linistise treaba, am coborat pe scari si ne-am strans cu ceilalti vecini pe langa bloc. Fara telefoane mobile, fara alte metode de comunicare, nu vreau sa-mi imaginez prin ce-au trecut ai mei pana ne-au gasit. Din fericire, in zona aia (Drumul Taberei) nu s-a prabusit nimic, in 1977 blocurile erau destul de noi asa ca, una peste alta, “de cutremur” n-a fost foarte rau pentru noi, aia micii.