Archives for : amanet.

Jafurile perfecte! Sau…nu.

Imi amintesc ca citeam in vremea copilariei/adolescentei, un almanah dedicat literaturii politiste, in care apareau povesti cu tot felul de intrigi complicate si cazuri, aparent, fara rezolvare. Una din povesti era despre o crima petrecuta intr-o camera inchisa pe dinauntru. Mi-am adus aminte de asta in contextul unei serii de furturi din locuinte cu acelasi mod de operare: intrat, furat doar lucruri mici, de valoare, fara deranj, iesit si incuiat la loc. In general victimele raportau disparitia dupa cateva zile, facand cercetarile la fata locului, practic, inutile. Uite povestea:

“Azi un caz, maine unu, tot asa, de vreo doua saptamani, de toata lumea era cu nervii la pamant. Deja, in lipsa unor explicatii mai bune, victimele incepusera sa se acuze reciproc de infidelitati care ar fi dus la disparitia bijuteriilor si a banilor din case. “Ai venit cu vreo curva si ai platit cu bijuteriile mele!”, “Ti-o tragi cu postasul si ii dai banii mei!”, discutii despre divort si o gramada de presiune pe noi, care stiam ca nu asta e realitatea, dar nu puteam sa demonstram nimic.

Am luat la puricat toata zona in care se intamplasera cazurile, bloc cu bloc, scara cu scara, magazin cu magazin. Intr-un magazin am gasit pe o poza de pe camera de supraveghere…doua cefe! Un barbat brunet si unul blond, primul mai uscativ si clapaug, al doilea cu calvitie laterala si perciuni lungi, amandoi inalti. La nici unul nu se vedea nici un centimetru de fata. Ne-am pus pe studiat arhive, baze de date cu suspecti, verificari in teren, patrulare in zonele cu probleme, discutii cu informatori, tot tacamul. Dupa multe zile, in fata unei scari de bloc cu interfon, un brunet astepta sa intre in scara cu o vecina binevoitoare, cica sa mearga la “cineva”.

L-am scuturat putin si numai ce incep sa cada chei brute si pilite pe lungime, un speraclu, ce mai, o trusa intreaga. Plus ca baiatul era “absolvent” la fara frecventa. Poza, comparatie cu “ceafa” care ne urmarea de atata vreme: BINGO! In baza de date, apare si “ceafa” blondului, fra-su, mare jmecher in deschis usi de apartament. Neavand nimic sa-l agatam, i-am dat drumul si ne-am lipit de el ca scaiul. Trebuia sa-i prindem cu ceva serios, ca sa putem sa-i ascundem.

Iar zile de urmarire permanenta, intrau in diverse scari de bloc, stateau cam doua ore, ieseau si glont la case de amanet ca sa dea ce picase la cules, de regula bijuterii. Intram in urma lor, luam usa cu usa, nimic. Nu tu usa deschisa, nu tu urme de fortare, nimic. Se repeta blestemul, apareau reclamatiile dupa doua-trei zile cand era deja prea tarziu sa mai cercetam locul faptei si, in plus, nu mai puteam sa-i legam pe “baietii nostri” de cazurile reclamate.

La ultima lucrare, dupa ce a stat brunetul vreo trei ore intr-un bloc si pe urma s-a dus glont catre un amanet din sectorul lui “Almanahe” am facut descindere mare in blocul cu pricina, blocat tot, nimeni nu intra, nimeni nu iese. Am luat tabelul cu locatari, i-am cautat pe fiecare i-am adus de la munca si i-am pus sa-si verifice casele la milimetru. Problema si mai mare e ca nu stiam ce cautam, nu stiam ce au furat si se pregateau sa amaneteze. La inspiratie am trimis o colega peste ei in amanet sa-si amaneteze inelul de logodna si sa vada ce au pus baietii pe masa. Oamenii se targuiau pentru un pumn de bijuterii, la oferta. Iese colega, intra baietii de la noi gramada, saracu proprietar de amanet, cetatean arab, amutise cand a vazut un val de politisti care ii inunda pravalia.

Sase ore a durat pana am reusit sa dam de pagubas, timp in care asta facea misto de noi, ne lua la impins vagoane ca el pleaca sigur acasa ca n-avem cu sa-l agatam. Noi eram deja la ultimele apartamente verificate bucata cu bucata, perspectiva de a-i da satisfactie hotului ne apasa din ce in ce mai tare, cand apare unul de la un apartament de care deja trecusem si ne spusese ca el are usa beton si ca lui nu i-e frica ca l-au calcat hotii. Spasit, ne zice ca nu mai gaseste lanturile de aur ale nevestei.

Punem mana pe telefon sunam la baietii care-l tineau pe ala in amanet, fac poze la pumnul de bijuterii, trimit pe telefon (traiasca tehnologia), ii aratam omului care confirma ca ale lui erau.

Noi URAAAAA, hotul in amanet, muci.”

Caz real, aceeasi echipa cu cea din cazul de care v-am zis aici.

%d bloggers like this: