Despre fitness digital si slabit

Povestea luptei mele cu kilogramele a inceput imediat dupa luna de miere (Grecia, Paros, 2009). De fapt, ca sa o iau de la bun inceput, cea mai mare parte din viata de adolescent/tanar si mai incoace n-am fost niciodata gras. Poate m-au ajutat si cele 5 antrenamente saptamanale de cate trei/patru ore pe care le-am facut pentru cativa ani incepand cu 1992. Lasatul de antrenamentele intense sigur m-a ajutat sa incep sa pun pe mine, dar discret. Mai tarziu m-a luat viata (cum ii place mamei sa zica) si m-am dedulcit la traiul cel bun. Mai o terasa, mai un restaurantel, regim de burlac cu oua prajite, cartofi prajiti si “ce s-o mai gasi prin frigider” (altceva decat legume, evident).

Pe urma a aparut EA la pachet cu mancarurile bune, gatite in casa, mesele in familie cu mai multe feluri de mancare, plus, evident, terasele, restaurantele si tot ce mai era deja in program.

Ca s-o scurtez (introducerea, ca cuvantul din poveste inainte mult mai este), fix dupa ce ne-am intors din luna de miere, eram dodolotz ca Romania si implinisem 106 Kg. Cochetam de ceva vreme cu o sala de fitness, dar nu era nimic serios intre noi asa ca si starea generala era la pamant.

Evident, prima reactie dupa ce am citit cele scrise pe ecranul cantarului a fost sa “ma apuc de sala”. Dupa fiecare antrenament la care faceam ce ma taia capul, ma simteam, evident, indreptatit sa rup frigiderul, ca doar “lucrasem” la sala, nu? Asa s-au scurs vreo cativa ani, fara mari progrese, dar mentinandu-ma sub 100 Kg.

In toamna lui 2012 am rupt pisica in doua (nu pisicile mele, aia metaforica) si am zis ca ma apuc de alergat, ca trasul de fiare “dupa ureche” era clar ca nu facea fata.

Si uite asa, in 30 septembrie 2012 am reusit sa alerg prima cursa #digitalfitness adica monitorizata de o aplicatie pe telefonul mobil (ma hotarasem ca trebuie lucrat cu specialist). 20 de minute pentru 2. 3 km. O veselie… not.

Fix un an mai tarziu alergam 11.42 km intr-o ora si 19 minute. Incepusem deja un plan care sa ma pregateasca de “10km cu 10km/h” sau “10 cu 10” cum o alintam eu. Planul, evident, venea dintr-o alta aplicatie, ca de, daca tot am zis ca merg pe #digitalfitness, sa merg pana la capat. 10 cu 10 a venit pe 13 noiembrie 2013 si toata lumea s-a veselit 🙂

Uitai sa va zic ca de la inceputul lui 2013 ma cantaream in fiecare saptamana, masuram talia (care nu vroia sa se faca de viespe… neam) si, evident, foloseam o a treia aplicatie, ca sa notez valorile de la o saptamana la alta. Valorile oscilau intre 92 si 99. Asta pana in Septembrie, cand, vazand ca nu o scot la capat doar cu alergatul, am zis ca trebuie sa umblu si la alimentatie. Ce-am facut? Evident, am inceput sa folosesc o alta aplicatie 🙂 Din combinatia letala de alergat la sala si numarat calorii, cam pe vremea cand reuseam sa alerg 10 km in 59.12, cantarul arata, pentru prima data in foarte multi ani, 89 si ceva maruntis. Solutia a mai functionat cateva luni pana la un minim minimorum de 89 kg, in martie 2014.

Eeee si uite asa ajugem la momentul in care povestea de succes a inceput sa dea rateuri. Pai cand am vazut eu ca se poate, ce mi-am zis? Ia sa ma las pe tanjala, ca e clar ca daca am putut o data, o sa mai pot si alta data. Combinat cu platoul de care nu mai scapam (nu ala de gustari), am inceput sa pun la loc si pana acu’ vreo luna, am oscilat iarasi intre 95 si 97. Motivatia oscila si ea intre zero si maiputindezero.

Dar sa nu disperam, pentru ca declicul, salvarea, reboot-ul, a venit, ca un facut, pe filiera greceasca, dupa o a doua vacanta fix in insula care mi-a adus prima trezire la realitate: Paros. Raiul pe pamant, iadul celor care (cred) ca vor sa manance sanatos. Pe drumul de intoarcere ma simteam rau, eram umflat de ma strangea centura de siguranta, aveam crampe si junghiuri, ce mai, nashpa de nashpa. Ajung acasa dupa vreo 12 ore de condus, ma pune Aghiutza sa ma sui pe cantar: 101,7 kg. Eeee, Mishule tata, nu mai e gluma. E momentul sa stergem praful de pe #digitalfitness si sa ne punem iar pe treaba.

So, am deschis larg bratele si am reprimit in sanul meu pe vechiul prieten de fitness MyFitnessPal (intre timp cumparat de Under Armour), am facut un plan (modest) de alergare cu MyAsics (de Nike+ Running nu ma lasasem, precum nici de OneNote si de cantarul saptamanal). Totusi, ceva parca lipsea. Nu era suficient sa masor nivelul de activitate si caloriile arse cand eram la sala, trebuia sa fac ceva sa fiu mai activ in restul zilei. Nevoia asta, cuplata cu o chestie care tot nu-mi dadea pace de ceva vreme (masuratul Heart Rate-ului) m-a facut sa intru si mai tare in #digitalfitness si sa-mi cumpar un Fitbit Charge HR. Evident ca jucaria vine cu o aplicatie, iar aplicatia se integreaza cu MyFitnessPal asa ca toate caloriile pe care le consum cand stau (Basal Metabolic Rate=BMR), cand merg, cand urc scari, vin fain frumos sa se adauge la cota de calorii pe care le pot consuma (adica la cat de mult pot sa mananc).

Desi pare complicat, totul functioneaza ca o masina bine unsa si sunt foarte fericit sa raportez -7.3 kg in ultima luna.

Concluzia? #digitalfitness works!

Over and out. Revin cand mai am progrese de raportat.

Leave a Reply

%d bloggers like this: