Archives for : January2015

Scrisoare deschisa de la prostul de mine catre “desteptul” de Moise Guran

Draga desteptule Moise Guran,

Sunt un prost care a luat un credit in euro (aparent daca era in CHF eram prost facut gramada, slava Domnului, am evitat-o pe asta). Sa-ti povestesc cum s-au intamplat lucrurile, ca sa-mi indici exact momentul cand am fost prost, sa stiu sa nu mai fac.

In 2007 am vrut sa-mi iau o casa mai mare, ceva potrivit pentru o viitoare familie, ca stateam in garsoniera ramasa de la bunica. Pentru ca peste tot in jurul meu ploua cu proiecte imobiliare extrem de imbietoare, am inceput sa studiez si am gasit unul care raspundea pretentiilor mele de la vremea respectiva. Neavand banii pentru plata viitorului apartament, am realizat destul de repede ca va trebui sa apelez la un credit. Pentru ca nu aveam (cum nu am nici acum, ca doar imi vad de lungul nasului) pretentii de finantist/guru, am apelat la specialisti: Kiwi Finance.

Tema a fost simpla: avem o garsoniera de vanzare si un apartament de cumparat. Gasiti cea mai avantajoasa solutie pentru a ne incadra in veniturile de la vremea respectiva ale mele si ale prietenei mele (actuala sotie, proasta si ea ca si mine). Dupa ce specialistii au intors piata de credite cu susul in jos si inapoi, au venit cu o oferta aproape “perfecta”. Nu vindeam garsoniera, faceam un credit punte garantat cu garsoniera, plateam avans, apoi un credit ipotecar pe noul apartament, ramaneam cu ambele imobile si cu o rata dubla fata de ce le spusesem ca putem suporta.

ABSOLUT NICI UNUL DIN CREDITELE PROPUSE NU ERA IN LEI!!!

In paranteza fie zis, pentru ca sunt un consumator avid de stiri, in perioada respectiva (2007) urmaream cu atentie tot felul de declaratii oficiale si nu am intalnit MACAR UNA, de la BNR, in care sa fie avertizati oamenii sa nu faca credite in monedele in care nu sunt platiti.

As mai zice si ca dobanzile la lei in perioada respectiva erau duble decat cele la euro si triple fata de CHF, dar argumentul asta a mai fost dat si de alti prosti ca mine si nu te-a miscat.

Dezamagit de solutia propusa de profesionistii de la Kiwi am inceput sa caut credite de capul meu. Am apelat la banca unde aveam conturile de economii, am ajuns pana in faza in care au facut evaluarea apartamentului. Surpriza, suma aprobata in urma evaluarii nu acoperea necesarul, pentru ca apartamentul era la rosu in faza respectiva.

TOATE DISCUTIILE SI OFERTELE DE LA ACEASTA BANCA FACEAU REFERIRE DOAR LA EURO SAU CHF!

Dupa aceasta a doua dezamagire, am apelat la o banca ceva mai mica, dar care avea avantajul ca finantase proiectul rezidential din care facea parte si viitorul meu apartament, asa ca procesul de evaluare era “implicit”. Aplicai pentru un credit la ei, validarea se considera facuta.

Relatia cu banca pe parcursul intregului proces de pre-aprobare a creditului s-a purtat printr-o domnisoara foarte amabila, cu titulatura de Junior Credit…something. Ofertele care s-au pus pe masa erau foarte clare: la lei te incadrezi cu greu si platesti o rata foarte mare, la euro e mult mai lejer, iar la CHF e boierie curata. Expresia “risc valutar” nu exista in dictionarul domnisoarei, la fel cum, din pacate, nu exista nici in al oficialilor BNR in perioada respectiva (consumator avid de stiri, remember?)

Creditul s-a aprobat, platit catre dezvoltator, perioada de gratie de un an, dobanda calculata transparent, legata de Euribor la 6 luni, ceva ce alte banci au inceput sa practice abia dupa Ordonanta 50, in fine, toate fineturile.

Fast forward un an, apar semnele crizei, viitori co-locatari se vad nevoiti sa renunte pentru ca banca nu le mai acorda credite pre-aprobate de un an (noi am prins ultimul tren, aparent). Mai trece ceva timp si incep sa apara si vitejii de la BNR, cu “riscul valutar” in gura.

Euro sare de la 3 si ceva la 4 si ceva, rata creste, mai scade putin, valoarea apartamentului se duce la padure, ofertele de credite se imputineaza, vine geniala masura cu descurajarea creditelor in euro, dar creditele bune in lei continua sa nu apara, etc

Fast forward inca ceva vreme si vine 2015, criza CHF si desteptul de tine care ne face pe noi prosti ca am vrut sa profitam de o oportunitate creata de banci si sustinuta pe fata de BNR si ca nu ne-am nascut finantisti.

Unde e prostia, desteptule? Tu ce-ai fi facut in locul meu?

In speranta unui raspuns destept, iti urez: HAI SICTIR!

Al saptelea fiu – film bashing

Ma intreaba ieri un coleg: ce stii despre filmul asta, l-ai vazut, merita? Ocazie cu care am realizat ca un post pe FB nu e suficient pentru a arata dezamagirea fata de aceasta porcarie sinistra.

Nefericirea mea maxima vine din faptul ca am citit cartile lui Joseph Delaney si aveam asteptari de la film, care s-a dovedit a nu avea absolut nici o legatura cu cartile.

Sa punctam cateva diferente majore:

Personajul principal Master Gregory

– in carte este un taciturn, obsedat de respectarea regulilor, de antrenamentul specific spook-silor, fan al mersului pe jos, cu o casa de vara care avea o gradina plina de vrajitoare inchide in gropi atent sapate (asa isi petrece Tom primul an de ucenicie, sapand gropi). John Gregory manca putina branza uscata inainte de a se lupta cu creaturile raului si il obliga si pe Tom sa respecte aceeasi regula. John nu este ultimul spook, dar este ultimul din zona respectiva, unul din fostii lui ucenici, care isi incheiase pregatirea fiind responsabil, pe cont propriu, de o zona invecinata. De aici si nevoia de un nou ucenic. Ordinul Soimilor nu exista. John se chiverniseste cu greu de la o plata la alta, pentru ca intreaga zona in care opera era saraca, iar oamenii plateau pentru diverse servicii abia dupa urmatoarea recolta. Tatal lui Tom plateste pentru ca Tom sa fie pregatit sa devina spook, o parte din bani cand Tom pleaca cu John, iar restul la finalul primului an, care este de proba. Ucenicia urma sa dureze 7 ani.

– in film este un betiv nostalgic, care traieste din gloria demult apusa a unui ordin al cavalerilor care se luptau cu raul, plin de bani, care calareste sau merge cu o caruta plina de gimmicks pentru fighting evil. Vrajitoarele (una singura) le inchide in gropi sapate in varf de munte, iar pe Tom il antreneaza fix o saptamana dupa ce a platit o ditamai punga de bani pe el (slavery much). La finalul filmului, dupa ce trecusera cam doua saptamani de ucenicie pentru Tom, deja are loc predarea stafetei.

Personajul principal Tom Ward

– in carte este un tanar serios, constient de situatia grea a familiei sale (sapte copii crescuti din putinul fermei de familie), ceea ce il face sa accepte fara proteste ucenicia la The Spook. Isi iubeste mama fara rezerve si isi respecta tatal si fratii mai mari, avand o relatie destul de incordata cu fratele care urma sa mosteneasca ferma. Relatiile de familie joaca un rol crucial in actiunea din prima carte si apoi in urmatoarele.

– in film apare un singur frate al lui Tom, care nu cred ca are vreo replica toata scena, tatal accepta fara nici o reactie plata aruncata in sictir de John Gregory, iar Tom pleaca fara sa mai priveasca inapoi.

Personajul principal “mama lui Tom”

– in carte este stalpul familiei, piatra de temelie in jurul caruia sa invarte tot universul familiei Ward. Ea este cea care a adus banii pentru cumpararea fermei, ea are grija de toti cei din jurul ei fiind si un fel de vindecatoarea/moasa pentru intreaga regiune. Mai tarziu in carte/carti se dezvaluie origine ei de vrajitoare, fapt ce va juca un rol crucial pe parcursul actiunii din serie. Mama lui Tom este o “lamia witch” care, in forma ei “feral”, este acea creatura cu aripi si ghiare puternice (harpie?), dar care, petrecand foarte mult timp in forma umana, se transforma aproape cu totul in femeia pe care Tom o numeste mama.

– in film e o femeie care se dovedeste a fi o vrajitoare buna, care “moare” la prima confruntare cu fortele raului. Vrajitoarele rele sunt prezentate ca acele creaturi cu aripi si ghiare, care in carti sunt numite lamia.

Sirul inadvertentelor e imens, practic singurele chestii pastrate din carti sunt numele personajelor, ideea gropii in care sunt pastrate vrajitoarele, a sarii si piliturii de fier folosite ca arme impotriva raului si …cam atat.

Nu stiu daca Joseph Delaney a luat un purcoi de bani ca sa nu sa se mai intereseze de ce face studio-ul cu povestea lui, dar daca n-a fost asa, si-a luat teapa de mai multe ori. Ceea ce este extrem de trist este ca seria de carti are premisele pentru o franchiza cinematografica de mare succes, dar primul pas a luat-o intr-o directie complet gresita.

Double sad face :((

Happy 2015

Constat ca in 2014 m-am jucat cu blogul mai mult decat in toti anii precedenti. Hmm…! Nu cu foarte mult spor, totusi. E greu sa scrii pe blog cand toata lumea te stie drept “sotul lui easypeasy“. Plus ca nici nu m-am lamurit daca vreau sa scriu si daca da, despre ce. Cel putin asta vad cand ma uit la articolele mai vechi. Uite ca la o sugestie venita pe Facebook, am gasit si un potential scop pentru acest blog: sa adun perlele (pellele!?!) lu’ fi-mea!

Fi-mea, adica Lorelai Victoria, botezata asa dupa o alta celebra Lorelai Victoria a.k.a. Mama Gilmore. Fi-mea care trage tare sa faca mai repede patru ani si are o preocupare serioasa referitor la “cat mai duleaza pana devin adult”? Fi-mea care traieste in lumea jocurilor cu Knuckles, Iacali, poneii “Ecvestlia gils”, Pisicata, Iepulisa, etc, dar care gaseste zilnic cate o ocazie sa ne lase paf cu cate ceva. Fi-mea care cand scoate o perla, taica-su, adica eu, o inregistreaza (cateodata si video, dar despre asta alta data) si o posteaza pe FB.  Si pentru ca nu am incredere prea mare in capabilitatile de backup ale lu’ Mark Zuckerberg (Malc Sucalbelg?) cred ca e mai bine sa le adun aici.

Here goes:

bubu_04_2013

7.01.2015

– Tati, am facut o losiune pentlu pielea papusilol (îmi arată o sticla de biberon in care erau niste etichete negre de la niste haine si niste sârme d-alea de legat pungi la gura).
– Bravo, tati, chiar cred ca le trebuia o loțiune, dar ce-ai pus in ea?
– Păl de pantelă si fâlfâială de lebădă.

Oare o fi un produs vandabil?

 

5.01.2015

După o lungă si argumentată discuție începută cu cererea lui Bubu pentru “o sulioală blunetă sau măcal un flăsiol”, văzând ea ca nu o scoate la capăt cu “pălinsii”, zice hotărâtă: Bine, tati, o sa mă desculc singulă.

S-a închis in camera ei, de unde mai iesea din cinci in cinci minute sa ne informeze ca: “melge foalte bine tleaba cu sulioala mea”, iar la final a iesit triumfătoare cu Pisicata (una din pisicile de pluș) îmbrăcată cu un pampers de baie si un body mai vechi.

Pai daca stiam ca e asa de simplu….

 

17.12.2014

Fi-mea, docta: Imibolitatea este o boala cale duleaza folate mult pana se vindeca si te face sa nu poti dolmi noaptea. Daca nu poti dolmi noaptea, se pale ca tlebuie sa devii adult foalte lepede, ca atunci o sa am un calculatol de pe cale o sa aflu foalte multe lucluli despre imibolitate.
Eu: Dar cum se manifesta imibolitatea?
Bubu: Pai, te tlezesti noaptea si umbli plin casa si dimineasa te gaseste bunica ta la palinsii tai in pat.

Grav, va zic!

 

11.12.2014

In razboiul domestic care se cheama “adormit copilul”, fi-mea foloseste toate armele pe care le are la dispozitie, inclusiv arsenalul “nuclear”: Tati, eu vleau sa stai cu mine pentlu ca te iubesc.

Acu doua seri, pe la jumatea procesului de culcare, care presupune sa stau cu ea pana “adoarme”, apoi sa ies usor din camera ca sa constat ca ma urmeaza la nici 3 secunde ca sa o rapeasca pe mami, care sa stea cu ea pana “adoarme”…rinse, repeat, la un moment dat, dupa ce o intreb,exasperat, de ce nu doarme, zice:
“Daca elai si tu mai amabil si stateai cu mine, dolmeam”.

S-a dus dreacu toata fatada mea de tata suparat si m-a pufnit un ras monstru!

 

3.12.2014

Eu (nervos): Lorelai, nu! Nu, nu, nu. Care parte din NU nu o intelegi?
Ea (angelica): Paltea cu nu.

 

1.12.2014

Sele zese aventuli ale lui Lapunzel, de Lolelai Victolia Naie. (culese in mașina, in drum spre mall, de ta-su)

Aventula 1:
A fost odata ca nisiodata un talam felmecat in cale tlaia o plinsesa pe nume Lapunzel. Ea avea un pal luuuung, pana la pământ. Si Lapunzel vloia sa mealga la bal. A mels, a mels, pe ulma a salit pe o tlambulina uliasa si a ajuns in tuln unde ela balul. Sfâlsit.

Aventula 2
Dupa se Lapunzel a fost la bal si s-a casatolit cu plinsul, a vlut sa-si faca niste sole (surori – nota culegatorului). S-a dus pe un alt talam unde a gasit sele mai flumoase fete si le-a luat acasa si le-a facut solele ei. Sfâlsit.

Aventula 3
Lapunzel vloia sa mănânce niste mele. S-a dus sa culeaga mele si s-a întâlnit cu un iepulas. Iepulasul a zis ca vlea sa vina si el cu Lapunzel. Lapunzel l-a luat cu ea si iepulele zgâlsâia pomul si melele cadeau in cosul lui Lapunzel. Si dupa ce au cules multe mele au plecat acasa. Sfâlsit.

Aventula 4
Plinsesa Lapunzel vloia sa aiba un calus. Si dupa aia l-a luat dintl-un glajd palasit si ela alb. Sfalsit.

Aventula 5
Lapunzel voia sa se lupte cu un dlagon. Si-a luat calul alb si a mels sa se lupte cu dlagonul. Pe dlum s-a intalnit cu o pisicusa cale a vlut sa mealga si ea cu Lapunzel. Au mels impleuna si au gasit o sabie tale ascusita si I-a tlas Lapunzel una dlagonului cu sabia si l-a tlansfolmat intl-o fulnicusa folate folate mica. Apoi a mels acasa si a bagat calul in glajd. Sfalsit.

Aventula 6 (epica, fetele cu parul lung vor rezona).
Lapunzel se coafa si avea un pal foalte foalte lung, de culoale blond. Sfalsit.
(Eu, nemultumit – Pai cum, mai tati, asta-i tot? Unde e aventura? Ea, docta – Tati, aventula ela ca se coafa… Point taken).

Restul asteapta sa fie culese. Negocieri intense.

 

29.11.2014

Fi-mea ma intreaba foarte preocupată:
– Tati, eu se o sa fac când o sa fiu mălisică?
– Cum adică, ce o sa faci?
– Adică ce tlebuli plin casă?
(io incep sa mă umflu asa, usurel, ca ce copil responsabil am, daca la nici patru ani vrea sa faca treaba in casa si zic, generos)
– Pai, nu stiu, tati, tu ce-ai vrea sa faci.
La care ea, cu o expresie de maxima incantare pe față zice:
– Vleau sa-mi cumpal 100 de jucălii și să mă joc cu ele.

Așa “tleabă” să tot faci…

 

25.12.2014

Fi-mea, ca sa justifice faptul ca iese din camera ei pentru a n-shpea oara in loc sa doarma, vine spre mine cu o mina foarte serioasa si incepe sa-mi explice:
– Tati, mie mi-e flica de zgomote si nu pot sa dolm.
– Ce zgomote, tati?
– Zgomotele de afala si din casa.
– Da-mi un exemplu, ca uite, eu in casa n-am auzit decat cum s-a dus Pufix la cutia lui si a zgreptanat cu ghiara in nisip, asta nu e un zgomot de care sa te sperii.
– Tati, eu zic de zgomotele tali.
– Aha, OK si care sunt alea?
– Paaaaai, de exemplu…intunelicul!

 

15.11.2014

Fi-mea vrea orice jucărie din reclamele de pe Disney Junior. Acum e la poneiul Toffee. Ca sa vedem cate șanse are sa-l primească de la Mos Crăciun am intrat pe un site sa vedem cat costă. Zic: Offf, tati, costă o grămadă de bani, nu stiu daca o sa poata mosul sa-l aduca. La care ea, pragmatica: Tati, nu-l mai vleau de la mos clăsiun, te duci tu la selvisiu de zese mii de oli si mi-l cumpeli.

My future is bright…

 

14.11.2014

Fi-mea se murdareste pe deget de mustar. Eu o șterg cu un servetel.
Zice: Tati, pentlu că m-ai salvat de muștalul cel lău si scâlbos, te datolez (??)…. Pompielul Lomânia!!!

Mi-am găsit nume de super erou, all set.

 

10.11.2014

Fi-mea dupa baie, se uita la degetele si zice, cu lacrimi in ochi si voce tremurata:
– Tati, pielea mea fina si catifelata de plinsesa s-a tlansfolmat in ceva zbalsit si ulat.

Cum sa-I explic cum e cu efectul apei asupra pielii?

 

26.10.2014

Fi-mea, foarte serioasă, cu o jucărie “ruleta de măsurat” în mâna:
– Tati, eu o să învăț să mă măsor!
– Ia să văd, zic eu.
Se duce la peretele unde o măsurăm de obicei, se așează in pozitie, isi duce ruleta deasupra capului…orizontal, după care anunță ritos:
– Șapte kile.

 

10.08.2014

Fi-mea iese de la bunica-sa din bloc, mai pe inserat asa si constata:
– Era mult mai soare inainte sa fie atata intuneric.
– Hai ma, tati, ca nu e chiar asa de intuneric.
– Ba da, tati, e intuneric fleascha!

 

4.08.2014

Eu cu Bubu la cumparaturi in Mega Image-ul de pe Prelungirea Ghencea. La casa. Ea in masinuta/cos de cumparaturi, eu puneam de zor pe banda. Remarcasem ca sunt doar doua case deschise asa ca nu m-am mirat cand a inceput sa sune bing-bang-ul care, conform regulilor Mega Image, cheama un angajat sa mai deschida o casa. Bing bang, bing bang, eu puneam pe banda linistit. La un moment dat, ridic capul din ale mele, vad angajatii Mega Image uitandu-se nedumeriti la cele doua case si la cei trei speriati care asteptau la ele: nu era motiv de bing bang. Eh, ridic din umeri si pentru ca terminasem de pus marfa la loc in cos, imping cosul mai in fata. Moment in care bing bang-ul inceteaza in mod miraculos. M-a trecut un fior rece. Deja angajatii se uitau lung la mine, venise sefa de magazin si inspecta fiecare casa in parte, casiera care ma servea nu intelegea ce se intampla. Lovit de inspiratie, ma las putin in jos, asa, cat sa fiu la nivelul la care era Bubu asezata in masinuta. Ce sa vezi…butonul de bing bang era plasat foarte potrivit, sub tejghea, fix la indemana ei. O sa-mi fac cumparaturile vreo doua saptamani la Mega de pe Valea Oltului, pana imi uita astia fatza si fata…

 

1.08.2014

Doua cu Bubu:

1.
-Bubu, cum se zice în engleză la pisica?
-Cat
-Dar la caine?
-Dog
-Si la soarece?
-Mouse
-Dar la brânză?
…..
-Hai ma, tati…brânză?
-…branzes?

2.
Bubu in masina, la radio cântă Evanescence – Bring me to life.
-Mima, eu stiu cum o cheamă pe fata asta.
-Care fata?
-Asta care canta?
-Cum o cheamă?
-Țipătoarea…pentru ca tipa.

 

21.07.2014

Ma joc cu fi-mea: Ce animal?
Cine ghiceste da indicii pentru urmatorul animal.
M-a batut cu “ce animal are trei casute in spate si se suie in copac la fel ca o maimuta?”
Nu va bateti capul, e “leopardul de mare”.

 

13.07.2014

– Daisy dormea in camera ei. S-a trezit si când a deschis usa a văzut un avion care….care mânca brânza!
– Dar ce fel de avion era ala, tati?
– Un avion franțuzesc!

 

14.06.2014

Zice Bubu intrând in “sufagelălie”: Tati, să nu-mi dai drumul la desene. E clar, vine sfârșitul lumii.

 

9.06.2014

Echivalentul “pinky swear” la fi-mea: Pe cuvant de rochita roz?

 

3.06.2014

– Tati, tie iti place de mine?
– Da, tati, foarte mult.
– Dal lui mami ii place de mine?
– Sigur ca da, Bubu, lui mami ij place foarte mult de tine.
– Mmmmm…si mie îmi place de mine.

Game, set, match!

 

26.05.2014

La baita, ma apuc sa-i cant lu’ Bubu:

Chevaliers de la table ronde
Goûtons voir si le vin est bon
Chevaliers de la table ronde
Goûtons voir si le vin est bon

I-a plăcut. Zice: Tati, mai canta aia cu Vasile.

 

13.05.2014

Eu in bucătărie sa-i încălzesc laptele lui Bubu. Vine peste mine:
– Ce faci aici, tati?
– Iti incalzeam laptele, du-te in sufragerie si asteapta-ma ca vin.
– Bine, tati.
Dă să plece, se întoarce din usă si ma intreaba cu o mină serioasă:
– Te descurci?

 

19.04.2014

Fi-mea, mai nou, e o familie de dinozauri si are conversatii cu fratii si surorile ei. Ieri, dupa ce mi-a dat trezirea la o oră prea mică pentru o zi de vacanță, supărată că stăteam pe canapea si moțăiam, zice: Offf, tatăl nostru sta întins pe canapea si nu misca…nu ne da nimic (ceruse “pulseculi”).

 

15.03.2014

Fi-mea: e adolabil sa mănânci biscuisel pe bancusa asta in palc.

 

24.02.2014

Fi-mea: infinitul e infinit, planetele sunt infinite, rochita mea si toate coronitele sunt infinite. /jawdrop

 

12.12.2013

Acu vreo doua seri, fi-mea era in protestele anti-baitza si se prefacea ca plange. Whaa whaaa whaaa cat o tinea gura. Eu, ca sa-i arat ca two can play that game, incep si eu: wha whaaaa whaaaa si mai tare ca ea ea. Si ea whaa si eu whaaa pret de vreo doua minute, la care ea se opreste brusc, se uita la mine cu o fata serioasa si zice, din varful buzelor: tati, nu asa se plange!
Eram nehotarat daca sa o fac artista la teve sau casiera la Tarom, cred ca si-a ales singura cariera.

 

 

%d bloggers like this: