Archives for : Filme

Al saptelea fiu – film bashing

Ma intreaba ieri un coleg: ce stii despre filmul asta, l-ai vazut, merita? Ocazie cu care am realizat ca un post pe FB nu e suficient pentru a arata dezamagirea fata de aceasta porcarie sinistra.

Nefericirea mea maxima vine din faptul ca am citit cartile lui Joseph Delaney si aveam asteptari de la film, care s-a dovedit a nu avea absolut nici o legatura cu cartile.

Sa punctam cateva diferente majore:

Personajul principal Master Gregory

– in carte este un taciturn, obsedat de respectarea regulilor, de antrenamentul specific spook-silor, fan al mersului pe jos, cu o casa de vara care avea o gradina plina de vrajitoare inchide in gropi atent sapate (asa isi petrece Tom primul an de ucenicie, sapand gropi). John Gregory manca putina branza uscata inainte de a se lupta cu creaturile raului si il obliga si pe Tom sa respecte aceeasi regula. John nu este ultimul spook, dar este ultimul din zona respectiva, unul din fostii lui ucenici, care isi incheiase pregatirea fiind responsabil, pe cont propriu, de o zona invecinata. De aici si nevoia de un nou ucenic. Ordinul Soimilor nu exista. John se chiverniseste cu greu de la o plata la alta, pentru ca intreaga zona in care opera era saraca, iar oamenii plateau pentru diverse servicii abia dupa urmatoarea recolta. Tatal lui Tom plateste pentru ca Tom sa fie pregatit sa devina spook, o parte din bani cand Tom pleaca cu John, iar restul la finalul primului an, care este de proba. Ucenicia urma sa dureze 7 ani.

– in film este un betiv nostalgic, care traieste din gloria demult apusa a unui ordin al cavalerilor care se luptau cu raul, plin de bani, care calareste sau merge cu o caruta plina de gimmicks pentru fighting evil. Vrajitoarele (una singura) le inchide in gropi sapate in varf de munte, iar pe Tom il antreneaza fix o saptamana dupa ce a platit o ditamai punga de bani pe el (slavery much). La finalul filmului, dupa ce trecusera cam doua saptamani de ucenicie pentru Tom, deja are loc predarea stafetei.

Personajul principal Tom Ward

– in carte este un tanar serios, constient de situatia grea a familiei sale (sapte copii crescuti din putinul fermei de familie), ceea ce il face sa accepte fara proteste ucenicia la The Spook. Isi iubeste mama fara rezerve si isi respecta tatal si fratii mai mari, avand o relatie destul de incordata cu fratele care urma sa mosteneasca ferma. Relatiile de familie joaca un rol crucial in actiunea din prima carte si apoi in urmatoarele.

– in film apare un singur frate al lui Tom, care nu cred ca are vreo replica toata scena, tatal accepta fara nici o reactie plata aruncata in sictir de John Gregory, iar Tom pleaca fara sa mai priveasca inapoi.

Personajul principal “mama lui Tom”

– in carte este stalpul familiei, piatra de temelie in jurul caruia sa invarte tot universul familiei Ward. Ea este cea care a adus banii pentru cumpararea fermei, ea are grija de toti cei din jurul ei fiind si un fel de vindecatoarea/moasa pentru intreaga regiune. Mai tarziu in carte/carti se dezvaluie origine ei de vrajitoare, fapt ce va juca un rol crucial pe parcursul actiunii din serie. Mama lui Tom este o “lamia witch” care, in forma ei “feral”, este acea creatura cu aripi si ghiare puternice (harpie?), dar care, petrecand foarte mult timp in forma umana, se transforma aproape cu totul in femeia pe care Tom o numeste mama.

– in film e o femeie care se dovedeste a fi o vrajitoare buna, care “moare” la prima confruntare cu fortele raului. Vrajitoarele rele sunt prezentate ca acele creaturi cu aripi si ghiare, care in carti sunt numite lamia.

Sirul inadvertentelor e imens, practic singurele chestii pastrate din carti sunt numele personajelor, ideea gropii in care sunt pastrate vrajitoarele, a sarii si piliturii de fier folosite ca arme impotriva raului si …cam atat.

Nu stiu daca Joseph Delaney a luat un purcoi de bani ca sa nu sa se mai intereseze de ce face studio-ul cu povestea lui, dar daca n-a fost asa, si-a luat teapa de mai multe ori. Ceea ce este extrem de trist este ca seria de carti are premisele pentru o franchiza cinematografica de mare succes, dar primul pas a luat-o intr-o directie complet gresita.

Double sad face :((

Tranformarea Transformers-ilor – !!!spoilere tot inainte!!!

Am fost aseara sa vad Transformers – Age of Extinction. Mai corect ar fi Age of Reboot Again, pentru ca au corectat chestii nashpa de la celelalte filme si au lasat o ditamai poarta deschisa pentru continuare, cat sa ai loc sa intorci un transformer in loc cu frana de mana.

Ce mi-a placut:

Separarea transformerilor in scenele de lupta. Acum stii care sunt Autobotii si care sunt the bad guys si nici n-a fost complicat: o mana de vopsea, niste siluete foarte distincte pentru unii si uniforme pentru ceilalti si gata treaba.

Noile caractere: Hound cu vocea lui John Goodman (cine nu-l recunoaste e o curca plouata) si atitudinea de “seen-it-all, done-it-all”. Drift samuraiul, Crosshairs, pistolarul.

Vechile caractere: Optimus Prime si Bumblebee, always reliable.

Jocul actorilor pecarenupreaiivedeamjucandintransformers: Stanley Tucci si Kelsey Grammer.

Ce nu mi-a placut:

Story-ul cam brusc: dupa ce filmele precedente ne invata ca Autobotii si Decepticonii vin de pe aceeasi planeta unde s-au caftit pana la autodistrugere, acum aflam ca exista si niste creatori si niste bounty hunters care fac politie galactica si caftesc si autoboti si decepticoni la gramada.

Story-ul tipic american: relatia dintre oameni si o rasa de roboti super avansati este pusa in pericol de sfanta si pamanteana coruptie si nimeni nu se prinde. Vine un cia-ist care avea vise de schimbat job si trecut in sectorul privat, zice ca robotii sunt rai si gata treaba, e lasat sa-i vaneze, sa faca victime colaterale si imense distrugeri, sa colaboreze cu mai sus mentionatul bounty hunter si POTUS habar n-are. Puhlease!

Fun bits: product placement-ul e din ce in ce mai prezent in blockbusterele americane, dar in filmul de fata, pe langa Beats by Cook si Bud Light, un produs care e plasat la greu in partea de final a filmului este:Republica Populara Chineza si satelitul ei Hong Kong.

Una peste alta: blockbuster tipic american, with a chinese twist ­čÖé

%d bloggers like this: